Pământule larg, pământule sfânt, Primeşte-mă-n tine, fii mie mormânt, Mă-nghite odată, de mine să scapi! Sau poate, prea strâmt, nici tu nu mă-ncapi… Despică-te, cer, şi varsă-ţi urgia, Îneacă-mi amarul, surpă-mi temelia, Umflaţi-vă, mări, şi focul mi-l stingeţi, Căscaţi-vă hăul şi-n el mă cuprindeţi! Surpaţi-vă, munţi, leşul mi-ngropaţi, De duhoarea lui lumea o scăpaţi, Sorbiţi-mă, astre, şi de răul meu Izbăviţi pământul şi pe Dumnezeu! Primeşte-mă, iad, în focul din tine, Îneacă-mi durerea şi iadul din mine, Mă mistuie-n flăcări, fii tu primitor! Sau şi pentru tine sunt usturător?