Porumbiţă întristată! Eu ca tine sunt străin, Şi-ntr-o ţară depărtată Tu cânţi tristă, eu suspin! Însă tu ai aripioare, Poţi te-ntoarce când vei vrea; Iar eu plâng în închisoare După dulcea ţara mea! Tu ai poate-o sorioară Ce te cheamă ne-ncetat; Iar eu am o drăguşoară Ce în lacrimi am lăsat. Însă tu ai aripioare, Poţi te-ntoarce când vei vrea, Iar eu gem în închisoare După mândruliţa mea! Zboară, pasăre curată! Şi te-ntoarnă-n ţara ta: Iar eu, floare aruncată Pe alt ţărm, mă voi usca!