La margine de lume, venit din vremi bătrâne, un plai cu dulce nume înălțător rămâne. Aici o vatră sfântă la sânul ei ne strânge și doina când se cântă o lume toată plânge. Ne încălzește lutul, ne-alină două ape, pătimitor, trecutul într-un oftat încape; o iarbă-nrourată ascunde veche rana, ni-i soarta zbuciumată, oricând basarabeană. Avem un nuc și-i verde, și-n pragul casei crește, cu nucul nu ne pierdem, de moarte ne păzește; la prunci suntem cu gândul și nu dorim războaie, noi semănăm pământul și așteptăm o ploaie. Basarabia, Basarabia Frate și sora, mamă și tată Basarabia, Basarabia Scumpă icoană, în inimi purtată Trecută prin foc și prin sabie, furată, trădată mereu, ești floare de dor, Basarabie, ești lacrima neamului meu.