În mici bătălii (ploi de scurtă durată) viața mi-o risipii toată. Sleit, vlăguit (am și inimă-n piept?) obștescul sfârșit în sfârșit mi-l aștept. De iască poemul. Sentimental. O fac pe boemul în pat de spital. Gândacii, ca dracii, stăpâni peste tot: hârtia, posmagii, poemele-mi rod. Vo-ca-le-le miere le par, aoleu. Sărmanii, vor piere când nu voi fi eu!