Un pic de bunătate, oameni buni, un picușor ușor-ușor de bunătate. E bunătatea A X A astei lumi coborâtoare din imensitate. Nenorocim, trăim și nu trăim. Pe muchie de cuțit pășim, pe lamă. Prăpastia ne-ademenește, dănțuim. Deșteptul râde, prostul ne aclamă. Nenorocim, trăim și nu trăim. Pitici, furnici și măscărici, noi toți. Și noaptea vine: rășinoasă noaptea vine cu vamă și cu teamă, și cu hoți, și cu ruine, Doamne Sfinte, cu ruine. Pitici, furnici și măscărici, noi toți. O lacrimă, amară, pe obraz. Pietrificată mărgelușa sângerie. Un pas, un singur pas ne-a mai rămas și ne înghite neagra veșnicie. O lacrimă, amară, pe obraz. Tu crezi? Mai crezi? În basne? În minuni? Eu nu mai cred. Cărunt, adus de spate, povara-mi duc de luni și până luni, sarcina grea de ani și de păcate. Tu crezi, mai crezi? În basne, în minciuni? Totu-i un bluf! Înșelăciune, lașitate. Un pic de bunătate, oameni buni, un picușor ușor-ușor de bunătate!