Eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește. Îmbătrânesc, îmbătrânești, îmbătrânește. Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste simplă de tot, scurtă de tot viața ne este. Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie. Uite-un băiat floare și-a pus la pălărie. Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul! Uite-un moșneag, tace-n toiag, alb ca troianul. Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare. S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare? Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul? Noi am știut zborul înalt, dorul și plânsul. Zilele trec, zilele vin, ce va rămâne? Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine? Toamnele cresc, grijile cresc, viața descrește. Eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește. Bucurați-vă, prieteni, de prieteni și de frați, Bucurați-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtați. Bucurați-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei, bucurați-vă o viață de lumina dragostei.