Un călău cu gura strâmbă Și cu ochiul bulbucat A-nhămat la plug poporul, Ca pe-o vită l-a-nhămat. A-nhămat la plug poporul Și cu biciul l-a bătut, Făcând pe cârmuitorul - Un barbar, un snob, un mut. Slugile-l înconjurară - Mame, tați, surori și frați - De cu zori și până-n seară Niște sclavi adevărați. Le plătea la fiecare Însă nu din buzunar, Avea sute de sertare, Avea chei de la sertar. Un călău cu chip de fiară, O năpârcă, un dușman Deveni stăpân pe țară Și urmaș al lui Ștefan. Nici obraz și nici rușine Omenească nu avea, Era câine, câine, câine Și la omul bun lătra.