Cerul tău, Moldovă, e de-albastru, e de verde frunza ta oricând. Un pământ mai scump pe lume nu e, nici mai dulce nu e un pământ. Casa mea la margine de Țară crește fir de busuioc în prag. Nu e nicăieri un plai mai tânăr, nu e nicăieri un plai mai drag. Arde-n soare roua dimineții ca o ploaie grea de margarint La Moldova orice primăvară e de rândunică și argint. Se împlină spicul ca voinicul: de lumină blândă șoapta lui. Nu-i o altă glie mai frumoasă, altă glie mai aleasă nu-i. Tu ești partea noastră de iubire, tu ești dorul nostru cel mai dor; pleacă cineva de lângă tine, niciodată nu ți-a fost fecior! Doina ta, Moldovă, e de leagan, hora ta de codru e, de grui. Nu-i pe lume alt meleag mai pașnic, alt meleag mai sfânt pe lume nu-i!