Am iubit sau n-am iubit vreodată? Iată-mă copil în fața ta, luminoasă și frumoasă fată, tânără mereu ca ramura. Cred în dor și cred în stea polară, cred în șoapta frunzelor de nuc Muntele ascunde piatra rară, muntele răstorn și ți-o aduc. Vorba ce-o rostești înfiorată mă îmbată dulce și amar, vinul cu pelinul cum te-mbată, lacrima când scapără-n pahar. Cred în cer albastru și în soare, cred în viață, cred în viitor, spune-mi să cobor la fund de mare, eu la fund de mare-o să cobor. Primăvara crește iarbă verde, ochii tăi de iarbă verde sânt: cine-i crede neștiut se pierde ca un strop de ploaie în pământ. Am o soartă eu și am un nume, mă voi pierde, n-o să-mi pară rău. Iartă-mi anii cei bătuți de brume, fie pururi tânăr chipul tău!