În oraş, la Chişinău Are-şi omul dorul său, Şi când pleacă undeva, Doru-i arde inima. O fi dorul ram de tei, O fi stol de porumbei, O fi plop vegheat de-o stea Colo la Botanica. Cu platani la Buiucani, Cu izvoare la Râşcani, Fără larmă de tramvai, Chişinău-i colţ de rai. Vara-n freamăt străzile Şi de-azur amiezile, Iarna alb nămetele Şi brunete fetele. Am trecut pământu-n lung Ca la Chişinău s-ajung, Şi-am trecut pământu-n lat, Ca la uşa ta să bat. Ştiu că sunt oraşe mari, Unii le visează chiar, Dar eu nu dau pe nimic Chişinăul meu cel mic.