S-a rătăcit în vreme, s-a preschimbat în stea, sărmana și icoana copilaria mea; ca pomul din câmpie bătut de vânt pustiu, s-a scuturat de floare, durută să mi-o știu. Un glas... Și astăzi plânge cu murmur de izvor E glasul tău, măicuță, e-o lacrimă de dor. Un glas... Și azi mă cheamă cu murmur de cismea E glasul tău, măicuță, e, dulce, șoapta ta. Mi-e sete de un cântec, mi-e sete de-un alin Cu zorii plec de-acasă și cu amurgul vin Coboară-n toamnă anii, se adună-n lung șirag Și nimeni, nimeni, nimeni nu mă așteaptă-n prag. Cad frunze de aramă, se-aștern în drumul meu Aș vrea, ca altădată, să fiu copil mereu Bănuții de ninsoare ca maine vor cădea Încărunțește, doare copilăria mea