Am numit cu nume drag stea din cer strălucitoare. Steaua mea a fulgerat și s-a prăbușit în mare. Eu te caut, eu te strig, eu te-adun din veșnicie: unde ești, de ce nu ești, tu, iubirea mea târzie? Am numit cu nume sfânt spic de grâu ce se împlină. Spicul meu s-a scuturat de belșug și de lumină. Trece noapte, trece zi, doru-i piatră grea și-apasă. Unde ești, de ce nu ești, tu, iubirea mea frumoasă? Am numit cu nume scump pasăre din codru verde. Pasărea s-a rătăcit și-acum prin străini se pierde. Brume cad, mai grele cad, dorul e un rug și doare: unde ești, de ce nu ești, tu, iubirea mea cea mare? Să te plâng, iubire? E-nzadar! Ai, pelinul floare de amar. Să te-alung din suflet? E târziu! Ai, pelinul floare de pustiu. Să te calc în tină? E păcat! Ai, pelinul floare de bărbat. Să te-ngrop în taină? E durut! Ai, pelinul floare de băut!