Apa mare ne desparte. Nu stiu pasare sa fiu. Stiu ca-n mine creste lutul. Si ca lutul doare stiu. Apa mare si adanca izvorand din stanci adanci. Eu de-o parte plang cu jele, tu de alta parte plangi. Cine-aude, cine vede? Ne topim nadajduind. Intinzi mana catre mine, catre tine mana-ntind Si pe maluri departate ne prefacem deodat intr-o salcie uscata si-ntr-un pui de plop uscat. * * * Apele raului, domoale, curgeau la vale ca mierea, dulce si greu. Soarele pe umarul meu ardea, umarul ma durea. Am intrat in rau pana la brau, pana mai sus de brau. Nevazut, apele-au descrescut. Am intrat in rau pana la piept, pana mai sus de piept. Nevazut, apele-au descrescut. Ca niste sabii stralucitoare pestii mi se zbateau la picioare. Se zbateau ca mureau, iar daca mureau tot se zbateau. Erau pesti sau nu erau? Ma vedeam ca dezgolesc cimitirul stramosesc: os de tampla, os de frunte Si-am facut din oase punte! Cand am inceput sa plang, s-a-ntors raul din adanc: herghelie grea de valuri intre cele doua maluri Si-ntre valuri numai eu, si-ntre maluri numai eu