Doua toamne
Un batran si o batrana
trec pe-alee catinel.
Ea cu-n trandafir in mana,
cu o crizantema el.
Parca vin dintr-o balada,
parca vin dintr-un colind.
Ea cu parul de zapada,
el cu parul de argint.
Cad incet, ca niste ganduri,
coapte, frunzele de tei,
cum cadeau si-n alte randuri,
cand ei nu erau bunei.
Uite banca lor cea veche,
care-i stie fericiti,
iar pe banca o pereche
tanara de-ndragostiti.
Ochii fetei de scanteie
si-ai baiatului la fel;
si trec iara pe alee
o bunica si-un bunel
Doua toamne, iata-le,
intr-un dor legatele:
doua sfinte lebede
pe o apa repede
Înapoi