Zi de azi si zi de maine. O credinta si o soarta. Cresc tarane din tarane. Cade stea din ceruri, moarta. Dor cu dor se impereche intr-un picure de roua. Niciodata lumea-i veche, niciodata lumea-i noua. Omul vine precum pomul sa-nfloreasca, sa rodeasca. Langa om traieste-si omul viata sa cea pamanteasca. Cere sufletul credinta si pe urma cere paine. Nu se trec in pocainta zi de azi si zi de maine. Fara margini universul. Ca un fir de mac pamantul. Si se lupta prea mult versul cu cuvantul si cu gandul. Este-o forta ca o torta ce ne poarta catre-o poarta. Peste toate este-o forta, o credinta si o soarta. Solitar hotar de creste ne aduna impreuna. Ce-i poveste nu-i poveste. E istorie comuna. Revarsat din zodii astru ideal superb ramane. Creste-albastru din albastru. Cresc tarane din tarane. Drumul nu-i usor, se-ntampla. Dar a fost usor vreodata? Doare frunte, doare tampla, doare inima barbata. Prefacuta-n neagra zgura, mai pustie, mai desarta, uneori cu-nvatatura cade stea din ceruri, moarta. Viata-i viata si in viata are dreptul fiestecare la o Mare Dimineata, la un mic apus de soare. Cu iubire ce-ncolteste langa patima straveche, dor cu dor se intalneste, dor cu dor se impereche. Cine stie, daca stie, ce inseamna fericire? Fericirea-i vesnicie? Fericirea-i nemurire? Nour tuna cu furtuna, cu furtuna nour ploua Ea incape totdeauna intr-un picure de roua. Rade unul ca nici unul, plange altul ca nici altul. Cineva, tragand cu tunul, face pulbere inaltul. Se-nfiripa tanar cantec si te gadila-n ureche. Coborata din descantec, niciodata lumea-i veche. Curge vreme cu poeme rau de munte peste punte. Infinita curge vreme si in vreme se ascunde. Ce-am fost noi? Tacere grava? Secol desfacut in doua? Cu trecutul ei de slava, niciodata lumea-i noua. Niciodata lumea-i noua, niciodata lumea-i veche. Intr-un picure de roua dor cu dor se impereche. Cade stea din ceruri, moarta, Cresc tarane din tarane. O credinta si o soarta: zi de azi si zi de maine.