Ai plecat într-o seară de vară: te-a furat, te-a strigat un băiat. Și mi-i dorul nebuna vioară, și mi-i sufletul neîmpăcat. Ești departe-departe-departe, frunza-i coaptă și tremură greu. Calea Robilor veșnică arde: o fi calea destinului meu Nu știu: vina a cui va rămâne? Poate-a mea, poate-a ta, poate-a lui Ce mi-i soarele zilei de mâine, dacă-a fost o iubire și nu-i! Lacrimă amară, lacrimă amară mă încearcă iară ca un vechi refren. Amintiri și clipe reîncep să doară, ora e târzie, e pustiu în gară Și nu mai vine nici un tren!