Vai de pomul care crește la margine de livadă: cine trece știu că-l pradă și de freamăt și de roadă. Vai și de copacul care crește-n marginea pădurii: zi și noapte-l amenință plumbul rece al securii. Of, că marginile-s grele și-ncep iară să mă doară. Vai de omul ce trăiește la o margine de țară. Grea securea. Ca securea. Cade, taie. Bietul, omul! Tot venitul de aiurea stăpânește, vede Domnul.