Cea mai frumoasǎ poveste, cel mai înalt jurǎmânt Pomul materiei este acum şi oricând. Soarele firea-ncǎlzeşte, scapǎrǎ-fulgerǎ stea... Pomul materiei creşte din inima mea. Clatinǎ, blând îl clatinǎ boare-suflare de vânt... Nu ştiu: e Pom, e Datinǎ, e Astǎzi, e Când? Luptǎ, o veşnicǎ luptǎ, luptǎ cu haosul e. Şi moartea din el se înfruptǎ, pramatie! Şi moartea... Dar noaptea nu biruie: cocoşii vestesc Dimineata. Şi Domnul cu mir ne miruie. Biruie Viata!