Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă, Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier, Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă -- Azi iar mi-i frică... si cred, si sper... O zi fără anotimp si ordine militară, Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă, Însă produsele au început să dispară -- Si multi au plecat, si noapte se lasă. Cu totii spun că bine le-a făcut Sau că un geniu se va naste -- Iat studiul creste cu tactul tăcut... O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.