Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei, Orasul adoarme troienit. Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute... În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit... O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute; -- Să viu ? -- Oh ! mi-i frică... -- Vezi ! -- Hai ! -- Am venit ; -- Unde ? -- Lângă tine ; -- Plâng... -- Plâng... -- Taci... -- Hai... -- Hai ; -- În infinit... -- În infinit ; -- Cântă... -- Vis ; -- Da... -- Nu. -- Nu... -- Minus ; -- Minus... -- Plus ; -- Plus... -- Armonie. -- Armonie... -- Când ? -- Când... -- Poate ; -- Poate... -- Of ! Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei. O zi de promoroacă în cameră pătrunde... Sirenele de muncă vibrează, plângător ; Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei, Si de fior... -- Unde... Unde ? !