Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au veştejit, Şi-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Eu singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste şi dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Şi-a mea serenadă s-a rătăcit În note grele, şi blestemate...