Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, -- Si târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cântă-un mars funebru, iar eu nedumerit mă mir : De ce să cânte-un mars funebru... Si ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge si-a cazut pe clape, Si geme greu ca în delir... În dezacord clavirul moare, Si ninge ca-ntr-un cimitir. Si plâng si eu si tremurând Pe umeri pletele-i resfir... Afară târgul stă pustiu, Si ninge ca-ntr-un cimitir.