Încet prin ploaia tristă Un piept curbat de tuse Cu sânge în batistă Pe după colţ se duce, Încet prin ploaia tristă. Tot plumbul ud al ceţii Pe urmă-i se abate, Prin gangurile pieţii Şi-n frunzele uscate, Tot plumbul ud al ceţii. E sânge, plumb şi toamnă. Cu negru braţ de pace O cracă tot mă-ndeamnă Lugubră şi tenace. E sânge, plumb şi toamnă.