I Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre, Unde se duc Mulţime de ani, Şi zgomotul zilei, Şi tăcerea nopţii... Unde toate sunt ştiute... Acolo, spun călătorii, Că numai rafale de foc Se denunţă Lugubru, metalic, Din minut în minut. Acolo, unde nu-i nimeni, Şi nu mai trebuie Nici un cuvânt. II Şi iată, ne-a surprins seara Peste zi nefiind nimic. La fel Ca de atâtea ori. Poveşti... De muncă, Lene, Banchetul din umbră, Sau timp de fericire. Şi, iată, ne-a surprins seara, Peste zi nefiind nimic.