Las' ochii, mamă, las' să plângă! Tu-n leagăn tot cu mâna stângă Mi-ai dat să sug de-aceea sunt Nătângă! Dar n-am pus doară jurământ, Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că mi-e de Leana teamă; De ciudă plâng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu În samă, Dar mi-e ruşine şi mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am şorţ cu flori - şi dacă n-am Ce-i pasă? N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam; Şi n-o să-mi meargă neam de neam. Stă-n drum de vorbă cu vecine Şi bate-n pumni: - "Să mor îmi vine, Auzi tu! Să se prindă ea Cu mine! Ştii, ieri, la moară, ce spunea? Că-s proastă foc şi gură rea! Şi-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră, S-ajungă ea Lucsandrei noră! O, meargă-i numele! N-o vezi La horă? Ce şorţ! Nu-ţi vine nici să crezi; Fă cruce, fa, să nu-l visezi. Nu l-aş purta nici de poruncă! Ce poartă ea, alt om aruncă. C-un rând de haine-o văd mergând La muncă, La joc şi hori acelaşi rând, Îl poartă-ntruna, şi de când! Lucsandra-i doară preuteasă, Ea-şi cată noră mai aleasă, S-o ducă-n bunuri şi-n duium Acasă. Ea n-a ajuns, oricum şi cum, Să-şi strângă nora de pe drum. Să-şi ieie noră pe-o satană? Că e săracă şi golană; De ce nu vine ca să-i dau Pomană? Nu-i casa lor în care stau Şi-n casă nici cenuşă n-au! Auzi tu, mamă, câte-mi spune? Şi-aleargă-n sat să mai adune Şi câte porecliri pe-ascuns Îmi pune. De-aş sta să-i dau şi eu răspuns, La câte legi am fi ajuns! Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spui o vorbă-n poară; Şi dacă tac, îi vin călduri Să moară. Să vezi tu, mamă,-njurături! Că ea cu mă-sa-s zece guri. Cu gura, mă-sa bate-o gloată, Şi-i de otravă Leana toată - Mi-ar pune capul sub picior, Să poată. Dar lor pe plac eu n-am să mor, Că n-am ajuns la mila lor. De foame nu dau popii ortul! Eu iarna singură-mi ţes tortul Şi umblu şi eu cum socot Că-i portul. De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rău de tot. Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată! Dar cum mă prind? Ea e bogată, Ce haine mi-am făcut ca ea Vrodată? La joc mă poţi oricând vedea Cu fetele de sama mea! Ori am vorbit cu dânsa glume? O fac de râs şi-i scot eu nume? Ori ies, gătită-n ciuda ei, în lume? Îi ştiu eu focul - ochii mei! Lisandru e, că alta ce-i? Dar ce? Îl ţiu legat de mine? Îl trag de mânecă? Ba bine! El vine-aşa, de dragul lui, Când vine. Eu nu pot uşa să i-o-ncui, De stă prea mult, eu cum să-i spui? Sunt eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată Să-l vadă-n casa lor intrând O dată? Şi dacă lui nu-i dă prin gând, Ea blastemă de nu-şi dă rând! Dar poate da ea bobi cu sâta! O fierbe ciuda pe urâta, Că-s mai frumoasă decât ea, Şi-atâta! Să aibă Leana-n frunte stea, Nu-i partea ei ce-i partea mea. Că boii-s buni, bine-i bogată; Dar dacă pui flăcăi odată S-aleagă dânşii cum socot O fată: Bogata-şi pupă boii-n bot, Îmbătrânind cu boi cu tot!