A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Şi pe râu e numai fum. Vântu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin ţipând Şi se-mping şi sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Şi de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureşe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puşi; Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scâncesc şi plâng grămadă Pe la uşi. Colo-n colţ acum răsare Un copil, al nu ştiu cui, Largi de-un cot sunt paşii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Şi-o târăşte-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat, Vezi de-aceea-i încruntat, Şi s-avântă, şi se crede Că-i bărbat; Cade-n brânci şi se ridică Dând pe ceafă puţintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. Şi tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc - să mi te ţii! Colo, zgomotoasa gloată, De copii! El degrabă-n jur chiteşte Vrun ocol, căci e pierdut, Dar copiii l-au văzut! Toată ceata năvăleşte Pe-ntrecut. - "Uite-i, mă, căciula, frate, Mare cât o zi de post - Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dânsa şapte sate Adăpost! Unii-l iau grăbit la vale, Alţii-n glumă parte-i ţin - Uite-i, fără pic de vin S-au jurat să-mbete-n cale Pe creştin! Vine-o babă-ncet pe stradă În cojocul rupt al ei Şi încins cu sfori de tei. Stă pe loc acum să vadă Şi ea ce-i. S-oţărăşte rău bătrâna Pentru micul Barba-cot. - "Aţi înnebunit de tot - Puiul mamii, dă-mi tu mâna Să te scot! Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu fân, Şi-apoi zici că eşti român! Biata bab-a-ntrat în laie La stăpân. Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară Şi-o petrec cu chiu cu vai, Şi se ţin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-şi păzească drumul lor! Râd şi sar într-un picior, Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Mai cu zor. Baba şi-a uitat învăţul: Bate,-njură, dă din mâini: - "Dracilor, sunteţi păgâni? Maica mea! Să stai cu băţul Ca la câini! Şi cu băţul se-nvârteşte Ca să-şi facă-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Şi mulţimea năvăleşte Iarăşi stol. Astfel tabăra se duce Lălăind în chip avan: Baba-n mijloc, căpitan, Scuipă-n sân şi face cruce De Satan. Ba se răscolesc şi câinii De prin curţi, şi sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc miraţi bătrânii Din bordei. - "Ce-i pe drum atâta gură? - "Nu-i nimic. Copii ştrengari. - "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, Parcă trece-adunătură De tătari!