Stătea frumoasa pe-un răzor; Voinicul lângă ea devale, Să-i scoată spinul din picior Şi ea plângea: - "Un spin în cale! De ce tot râzi? Ah, cum mă dor Aceste râsete-ale tale! Ea are flori de crâng la sân, Şi-n păr un trandafir sălbatic, Şi părul ei de rouă-i plin. - "Ei, lasí să râd! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, Şi vezi cu ce mi te-ai ales! - "Trei fragi? Şi-atât e doară bine! Căci n-am putut în deal să ies; Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine! Cu ochii-nchişi şi strânşi de tot, Ea de dureri izbea piciorul: - "Ah, lasă-mă, că nu mai pot! - "Fricoasă eşti!î - "Da! Te-aş vedea! Fricoasă, eu? Aşa e frica? N-ai milă de durerea mea! Nu-ţi pasă!î - "Da! Ca de nimica! Ba-mi pasă mult, că eu n-aş vrea Să-mi fie şchioapă nevestica! Ea-şi potriveşte floarea-n păr, Şi-i înfloresc zâmbind obrajii Cei albi ca florile de măr. - "Să fiu chiar şchioapă, ce-i apoi? Că ce ţi-e drag, tot drag rămâne! - "Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, dragă, e ca mâine - Tu cum să joci? Sărac de noi! Să stai la masă-ntre bătrâne. Ea-şi ţine braţul stâng pe piept Şi-ncetişor dezmiardă fruntea Flăcăului cu braţul drept. - "Eu ţie vreau să-ţi fiu pe plac; Şi n-o să joc, şi ce-i cu asta? - "Aşa-i! Dar eu? Eu ce mă fac? La nuntă-mi, bată-o năpasta, Să nu joc eu? De-aş şti că zac, La nuntă vreau să-mi joc nevasta! Ea râde-acum! - "Nebun ce eşti! Flăcăul grabnic să ridică: - "Ei, iacă spinul! Ce-mi plăteşti? - "Vrei plată? Uite, ai trei fragi, Şi din cosiţă-ţi dau bujorii... - "Şi toată frunza de pe fagi! De dor de fragi să plâng feciorii? De flori dă-mi ochii tăi cei dragi Şi pentru fragi dă-mi obrăjorii! Şi ea-l loveşte-ncetişor, Zâmbind, cu palma peste gură. - "Eu ştiu! Să ceri aşa-i uşor! Dar lasí acum! E joi aici Şi nimeni, aşteptând, nu moare! - "Mă porţi ca pe copiii mici! - Dar joi, să ştii! Trei fragi şi-o floare! Şi joi tu n-ai ce să mai zici, Că pentru multe-mi eşti datoare!