Ei ne hăcuiră graiul Şi doina, şi harta! Ei, care astăzi vânează „Literatura şi Arta!” Ei datina o spurcară Barbar şi sinistru! Ei, care astăzi adulmecă Revista „Nistru”! Ei gâtuiră prădalnici Biserici frumoase! Ei ne răstigniră pe crucea Lui ’46! Ei ne-au mânat spre Siberii Cu pistolul din urmă! Ei ne-au scos din ogradă Văcuţa şi turmă! Ei au dus omul la ocnă Pentru trei ciocălăie! Ei ne remodelează fiinţa Pe diferite ilăie! Ei pe dealuri lăsară Să năvălească tutunul Ca friţul cel fără de milă Cu tancul şi tunul! Ei marchează locul Unde-n ţărâna mănoasă Se va crăci uzina Ca la dânsa acasă! Ei otrăvesc pământul Şi izvorul, ah, bietul. Ei sunt gata să tragă În cei care-şi cer alfabetul! Ei linguşesc străinul Cu struguri şi glume! Ei spun: „zdrasti” Propriei mume! Ei spun că Ştefan cel Mare Armonia urbană o strică. Ei ne-au minţit la şcoală Că nu avurăm nimica! Ei se urcară pe ghebul Numelor noastre strâmbate Să ne anunţe că-n poartă Viitorul cel mare bate! Ei printre mormintele noastre Cu medalia-n dinţi, cu folosul, Aleargă în cuşti fericiţi Ca javra cu osul! Ei prin lacrimă graniţe Trag şi-n două o taie! Ei, înnodaţii neruşinaţii! Huideo, potaie!