Merg eu dimineaţa, în frunte, Cu spicele albe în braţe Ale părului mamei. Mergi tu după mine, iubito, Cu spicul fierbinte la piept Al lacrimii tale. Vine moartea din urmă Cu spicele roşii în braţe Ale sângelui meu – Ea care nimic niciodată Nu înapoiază. Şi toţi suntem luminaţi De-o bucurie neînţeleasă.