Bre muscale, am ostenit Să te-ascult necontenit, Să te-ascult neîncetat Că m-ai fost eliberat; Că m-ai ajutat isteţ Să trăiesc un timp măreţ, Că mă-mbraci, că m-ai născut, Iar eu mă uit peste Prut. Dar ce fel de ajutor Când mai sunt măturător Al străzii pe care stai Plină zilnic de-ntâi Mai?! Şi ce fel de falnic timp Când muncesc ca robu-n câmp, Când ficatul mi-i distrus De otrăvuri ce-ai adus, Când ne mor copiii-n leagăn, Iar tu cânţi pe sub mesteacăn Şi te baţi cu pumnu-n piept C-ai luptat şi ai un drept… Nu zic nu: ai ars în foc, Dar eu ce: jucam sau joc?! Nu zic nu: te-ai şi bătut, Dar noi ceilalţi ce-am făcut: Bielorusul şi armeanul, Românul şi-americanul, Letonul şi polonezul Şi tadjicul şi englezul… Bre muscale, ia fii bun, Ascultă şi eu ce-ţi spun: Fără ceilalţi, negreşit, Azi nemţeşte-ai fi grăit Şi cerşeai chiriliţa, Limba, cântul, şcoala ta, Hramul tău şi propriul pom… Bre muscale, fii, bre, om!.