Mama mea viaţa-ntreagă A trăit fără bărbat. Singurei eram în casă Ploi cu grindină când bat. Mama mea viaţa-ntreagă, Stând la masă, ea şi eu, Se aşează între mine Şi Preabunul Dumnezeu. Oh, şi crede-aşa într-însul, Că-n albastru văzul ei Chipul Lui de pe icoană Se străvede sub scântei. Şi eu ţin atât la mama, Că nicicând nu îndrăznesc Dumnezeul din privire Să mă vâr să-l mâzgălesc.