Mariei şi lui Marcel Dinu Doamne sfinte, auzi-ne, Cum ţi-auzi albinele! Doamne sfinte, vezi-ne Cum îţi vezi livezile! Că pe meri sunt numai flori, Iar pe noi numai sudori! Doamne sfinte, plânge-ne! Nu-ţi suntem noi sângele?! Plânge-ne, îndură-te! Nu-ţi suntem noi rudele?! Noii huzuresc ciocoi Noi – flămânzi şi trişti, şi goi! Doamne bun, desprinde-ne De pârjol şi grindine! Culcă-ne, aşează-ne Pruncuţii în leagăne! Că mulţi dintre dânşii mor În pântecul maicilor! Nu mai vie stelele Roşii! Cu smintelile Ce vestiră ceţele Şi pustietăţile! Să răsară numai stea Zidită de mâna ta! Doamne drept, adună-ne Lângă Prut şi Dunăre! Înalţă-ne zilele Lângă Tine ţine-le! Că suntem copiii Tăi Poate nu chiar cei mai răi! Doamne sfinte, mută-ne În bărbate tunete, Să gonim tristeţile, Toate strâmbătăţile! Fraţi alăturea de fraţi Ca şi brazii în Carpaţi!