Băieţaşul din ochii mamei Ai, în ochii mamei mele E un băieţaş pitic! Tare seamănă cu mine, Numai că e foarte mic! Fără dânsul, ştiu eu bine, N-aş putea trăi defel. Dacă nu-i o zi acasă, Îmi e tare dor de el. E târziu şi băieţaşul La culcare e poftit. Cu pleoapa ei şi geana Strâns măicuţa 1-a-nvelit. Nu mai e de-acum lumină-n Casa lui cât o alună… Şi-o s-adorm şi eu acuşa… – Noapte bună! Noapte bună!