Tineri eram Şi iubeam poienile roşii, Poamele păduratice, brazii Carpaţilor, pe care-i Vedeam în vis. Aveam fiecare Cărarea lui La capătul căreia Ardea câte-o candelă. Ne povesteai, în seri. Limba Română. Alt aer, alt cer, alte Stele Deasupra Ei străluceau. Eram copii de ţărani Şi credeam în cuvinte. Da, chiar ele erau Uleiul cel sfânt din candelă.