Ai pescuit Soarele meu în zori Şi i-ai scos Icrele roşii. Ai pescuit Dealul meu Şi i-ai scos Icrele negre. În jarul Cântecului ei Se coace pâinea privighetorii: Rumena roză. Iar tu Cu-nnegurare asculţi Glasul ei rourat Şi cântecul meu. Ferice de cel Care se mulţumeşte C-o pâine Muiată-n uleiul liniştii!