Când pe lume-am apărut La o margine de Prut, Lângă râul pătimit, O străină m-a răpit Şi astfel mă legăna: „Nani, nani, nani-na, Peste Prut trăiesc jandarmi, Să creşti mare, să îi sfarmi! Peste Prut trăiesc potăi, Iar nu frăţiorii tăi! De-or striga: „române drag”, Pune mâna pe ciomag, De-ai să-i vezi cântând de dor, Pune mâna pe topor! De ţi-or spune că ţi-s fraţi Să nu-i laşi nespintecaţi!” Copil prost, copil furat, Frate, rău te-am supărat! Dar eu nici o vină n-am, Fost-am despărţit de neam Şi chiar Domnul Cel de Sus A tăcut şi nu mi-a spus Care e măicuţa mea Şi nici maica spusu-mi-a.