Tu mă iartă, o, mă iartă, Casa mea de humă, tu, Despre toate-am scris pe lume, Numai despre tine nu. Să-ţi trag radio şi lumină Ţi-am făgăduit cândva Şi că fi-vom împreună Pieptul meu cât va sufla. Dar prin alte case, iată, Eu lumina o presor, Alte case mă ascultă Când vorbesc la difuzor. Ţi-am luat-o şi pe mama Şi-aţi rămas acuma, ia, Vai, nici tu în rând cu lumea Şi nici orăşeancă ea. Las’ că vin eu cu bătrâna Şi nepotul o să-l iau, Care pe neprins de veste Speria-va-ţi bezna: „Hau!” Şi vei râde cu băiatul Ca doi prunci prea mititei Şi vei plânge cu bătrâna De dor, ca două femei. Şi vei tace lung cu mine Cu văz tulbur şi durut, Casa văduvă şi tristă De pe margine de Prut.