Lui Mihai Ciobanu Ascultaţi-mă, surori, pe mine, Şi voi, fraţii mei, ce vă sfădiţi: E păcat, nu-i drept şi nu e bine Să vinzi casa care te-a-ncălzit. Bani ne-ar trebui la fiecare, Toţi avem copii şi vremea-i grea. Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care maica te-aştepta?! Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi şi sfinte Ochii mamei încă ne privesc. O vom da şi vor schimba lăcată Şi vor pune şi ferestre noi. Şi trecând pe lângă ea vreodată, Va privi ca la străini la noi. Casa părintească nu se vinde, Nu se vinde tot ce este sfânt. Din atâtea lucruri dragi şi sfinte Ochii mamei încă ne privesc. Vom pleca şi noi cândva din viaţă Şi părinţii sus ne-or întreba Ce mai face casa lor cea dragă, Cine are grijă azi de ea.