Lui Ion Caţaveica Ce vină secera are?! Ţin minte cum, dedemult, Mama, ca pe-un copil, În bucăţi vechi de pânză Cu dragoste o învelea. Nu dânşii, nu ei – noi Cu ea spre ţărani Ne plecăm! Ce vină are ciocanul?! Ţin minte cum, dedemult, Tata, ca unui câine bătrân, O căsuţă de lemn i-a făcut. Nu dânşii, nu ei – noi Fierul cu el am bătut! Ce vină au stelele Deasupra noastră arzând, Stelele care În ochii îndrăgostiţilor Se oglindesc?! Nu dânşii, nu ei – Domnul Le-a semănat pe cer! Ce vina au hainele noastre Încărcate de mâlul fântânii Pe care afară îl aruncăm?!