Lui Tudor Chiriac Ştiam că tot Ce în mare se varsă Cale întoarsă nu are. Apropiatu-m-am de cântec, Fiind Ţara departe şi alt Sprijin, alt reazăm Neavând. Toate în jur Se întindeau străine, Iar singurul loc De-ntâlnire cu el Era cel de pe cruce. Da, numai crucea Ne aparţinea. Cu mare dispreţ Împinsu-ne-au cu piciorul Chiar de pe ea. Şi-atunci n-am mai putut Îndura umilinţa, Am luat sabia-n mână, Şi, cum am ştiut, Cum am putut Crucea ne-am apărat.