Lui Dumitru Radu Popescu Cum să-ţi spun, Fratele meu drag, Tu care ne-arăţi ce duios Trec cuvintele româneşti Prin roua suferinţei noastre. Cum să-ţi spun: Oricât ar fi De isteţ generalul, Tot un oştean Va trebui să fie viteaz. De fapt, nici viteji nu S-ar putea spune că suntem. Pur şi simplu, Respectăm moartea, Pentru că nu este Mincinoasă ca viaţa.