Pe câmpul cu Pomi ciudaţi de tabac Tăcută înaintezi. Limbi verzi ca de şerpi uriaşi Fiinţa ta înconjoară. Dar tu înaintezi. Nu mai vine, mamă, Nimeni din urmă, Afară de pâinea ta Învelită-n ştergar Şi cerul, din spate, Eliberat De frunzele mari. Doamne, Cât cer Deasupra unei singure Pâini!