– În părul tău, măicuţă, Un fir de ce-a-nălbit? – De dorul tău, de grijă, Copilul meu iubit. — Bunica e mai albă. Îi sânt mai drag? De ce? – Mai mulţi copii ea are, De-aceea albă e. Dar tuşa? Şi mai albă-i! Copii doar n-are ea. De aceea-i şi mai albă, Că-i tare singurea.