Lui Ozea Rusu Copiii leşină, nu-i bine, Şi moarte picură din nori. Şi chiar izvorului îi vine Un fel de greaţă uneori. Atâtea vorbe şi minciuni, Atâtea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare şi la pom?! A prins a înălbi, Precum ninsorile, Şi tinereţea mea! Mai bine ar vorbi În lume florile, Iar omul ar tăcea! E falsă mila ori e mută, Iar crucea de la piept e joc. În moarte tot mai mulţi se mută, Văzând că-n viaţă nu au loc. Atâtea vorbe şi minciuni, Atâtea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare şi la pom?! A prins a înălbi, Precum ninsorile, Şi tinereţea mea! Mai bine ar vorbi În lume florile, Iar omul ar tăcea!