Mi-ai fost aproape-ntotdeauna, De nimeni şi nicicând umbrită. Norocul cerului e luna, Norocul meu eşti tu, iubito. Te ştiu de când ca o zambilă Creşteai sub cer de primăvară. Erai frumoasa şi copilă Frumoasă-ai fost şi domnişoară. De ce-aş fi trist, De ce-ai fi tristă?! Eu drag îţi sunt, tu dragă mie. Dea Domnul şi copiii noştri Aşa de fericiţi să fie! Eu văd tristeţea cum colindă Prin dureroasa ta privire Şi văd, iubito, în oglindă Cum smulgi din păr albite fire. Iubita mea şi-a mea comoară, Nu mai fi tristă chiar de-i toamnă. Frumoasă-ai fost şi domnişoară, Frumoasă ai rămas şi doamnă. Te-albeşte prima nea uşoară, N-o tăinui pe sub năframă. Frumoasa-ai fost şi domnişoară Şi mai frumoasă eşti ca mamă. Te bucură şi nu fi tristă, Aşa sunt toate rânduite. Frumoasă este orice vârstă, Un dar ce Domnul ni-l trimite.