Sunt fericit Că n-am cântat păunii. Cântat-am mărul înflorit: Cel ruşinându-se De trupul gol al Lunii, Izvorul care reînvăţă De unde vine, Când s-a fost născut Şi malul sfredelit De ţipătul durut Pe care-l dau lăstunii. Sunt fericit C-am plâns ori M-am bătut în vatră Cu hoarda Ploilor de piatră, C-am încălzit Cu sângele-mi rănit Pământul (Ori poate-mi încălzii Mormântul?!), C-am fost o trestie Cu-ndurerată pleoapă În aer jumătate Şi jumătate-n apă. Sunt fericit C-aud cum sună-n faţă, Prea tainic şi integru, Un cântec drag, Atât de cunoscut, Şi că mă latră-n urmă Cu cerul gurii negru Prăpastia Pe care zburător O am trecut; Că nu aurul eu număr, Ci stelele din cer Şi-n lacrima de lut – Străbunii. Erou nu sunt, Măriri nu cer, Sunt fericit Că n-am cântat păunii.