Lui Alexei Marinat Venea de la baltă prostul Într-o mână cu steagul, Cu ciorpacul în cealaltă. Uneori îi lucid, se gândeşte la cer. L-a miruit popa De-a dreptul pe steaua din frunte. Dar este gata să moară Pentru baltă. Doamne, ce nerozie să mori Pentru lucruri care De mult au murit. * * * Lui Tudor Nedelcea Sărac sunt. Dar ce Să mai zică, iarna întreagă, Bietul salcâm Fără măcar o frunză pe el, Mâine poate va fi sacrificat focului. Se-aud, salcâmule drag, În viforniţa albă sunând Clopoţeii prelungi ai păstăilor tale. Aho! Aho! Nu! Nu sunt singur. Îmbrăţişez Făptura ta îmbrăcată în gheaţă, Încălzindu-mă de spinarea ta. Eşti ca şi crucea pe care Hristos a fost răstignit, La fel de plin de nădejdi Ca Hristos. Aho, aho!