Lui Nicolae Dabija Mi-au căzut nişte lacrimi În sânge. De aceea Sângele meu Are gustul sărat. A fost omorâtă Mioara Baladei. Pe urmele sângelui ei Graniţa au tras. Zadarnic avea Glas năzdrăvan. Pentru cine oare Gura să nu-i mai tacă?! Acum vor şi pastorului Viaţa să-i ia. Pentru că a fost Martorul crimei. Chiar ceilalţi doi fraţi ai mei S-ar putea Să nu mai vadă apusul de soare. S-ar putea să plecăm Cu toţii. Abia atunci vedea-veţi Că nu-s, că lipsesc, Încălzindu-vă desperaţi Pe reşoul sârmei ghimpate Ceaiul răsăritean. Abia atunci veţi auzi Înfricoşătorul glas Al pustiului nemărginit.