Lui Mircea Sântimbreanu Sunt vechi Ca taina şi ca marea. Ca raza cea de sus A bolţii. În mine N-a murit mirarea Chiar dacă Mă răniră colţii. Sunt vechi, Cu lacrima de-o seamă, Cea de la care-mi Iau fiinţă. Iubirii îi dau chip De mamă Şi urii Chip de suferinţă.