La Mănăstirea cea Căpriană Bate un clopot în zi de duminică. La Căpriana rană pe rană, Rană pe rană se vindecă. Intră în templu, om al durerii. Nu-i o ruşine să intri-n biserică, E o ruşine liniştea serii A o preface-n cazarmă isterică. Bate frumos un clopot, Bate un clopot Al învierii şi bunei vestiri! Vine din cer un şopot, Vine un şopot Şi mă ridică din mare pustiiri! Bate un clopot ca o chemare La Căpriana în miros de crinişte Iar la Putna, sfântă şi mare, Dangăt de aur răspunde în linişte. Semn că ne vede, semn că ne-aude Dragostea Putnei în zi de duminică. Când în lumina viselor ude Rană pe rană în taină se vindecă. Bate frumos un clopot, Bate un clopot Al învierii şi bunei vestiri! Vine din cer un şopot, Vine un şopot Şi mă ridică din mare pustiiri!